Amintiri din Crăciunuri cu nămeți

Mai întâi am renunțat să cred. Apoi am renunțat la colindat, căci eram prea mari să mai înghețăm din poartă în poartă pentru câteva nuci. Apoi, nu știu exact cum și când, a început să nu mai ningă, să nu mai fie ger, să nu mai fie… „așa de iarnă”. Și de am fi vrut, nu mai aveam unde să scoatem săniile… nu mai aveam nici obraji roșii de ger și nici zăpadă în ciorapi, când intram în casă. Îmi amintesc c-au fost mulți ani în care, cu o seară, două înainte de ajun, sau chiar în noaptea aia,  ai mei aduceau bradul  pe care îl împodobeam cu de toate. Prea…