După mușețel.

Se întâmpla pe vremea când ceaiurile nu stăteau pe rafturi și în pliculețe, ci pe marginea drumului. Atunci, în diminețile alea din vacanța mare, când oricum nu era nimic de făcut, agățam de încheietura mâinii stângi o pungă mică, în timp ce din două degete de la dreapta făceam un fel de foarfecă – cât să cuprind partea de sub floare. Împingeam ușor în sus și floarea mică de mușețel cădea în pungă. O dată, de două, de o sută de ori, până ce punguța începea să atârne. După ce fiecare își aduna mușețelul din curte și din fața porții, porneam câte 3-4 copii pe margini de drum, căutând buchetul…