-
Acolo unde trăiește Vraciul
Între Hunedoara și Arad, într-un sat mic și izolat trăiește, culege și vindecă cu leacuri simple din flori sau rădăcini, unul dintre ultimii vraci ai României (și poate chiar ai lumii) – Ruben Stănilă. Ai zice că un vraci e mai degrabă un personaj smuls din cărți și legende, nu un om adevărat care își petrece viața în păduri și pe dealuri în căutare de ierburi pentru durerile altora. Dar există. L-am întâlnit în satul Pojaga, de pe malul Mureșului, chiar în Vinerea Mare. Cobora din pădure cu două din fetele sale, purtând cu toții în saci și-n brațe flori de păducel proaspăt culese. De când l-am zărit am știut…
-
După mușețel.
Se întâmpla pe vremea când ceaiurile nu stăteau pe rafturi și în pliculețe, ci pe marginea drumului. Atunci, în diminețile alea din vacanța mare, când oricum nu era nimic de făcut, agățam de încheietura mâinii stângi o pungă mică, în timp ce din două degete de la dreapta făceam un fel de foarfecă – cât să cuprind partea de sub floare. Împingeam ușor în sus și floarea mică de mușețel cădea în pungă. O dată, de două, de o sută de ori, până ce punguța începea să atârne. După ce fiecare își aduna mușețelul din curte și din fața porții, porneam câte 3-4 copii pe margini de drum, căutând buchetul…