• Femeia cu ia - Aurelia Matei
    ACOLO,  DIN SATE,  SUFLETE

    Femeia cu ia – Aurelia Matei

    Cu mult înainte de măritiș, fetele tinere își coseau pe ascuns rochiile pe care aveau să le poarte în ziua nunții. Cu acul și cu lumânarea, brodau nopți întregi mărgele, flori și alte modele mărunte în culori tradiționale, pe iile țesute tot de ele, la război. În ziua cea mare, îmbrăcau cea mai frumoasă dintre cămăși – cea pe care nimeni nu o văzuse niciodată. O parte din iile muncite pe furiș cu atâta drag și răbdare, au rămas nepurtate când viitorii lor bărbați s-au înrolat în război. Cămășile femeiești nepurtate au fost distruse, aruncate și disprețuite ani de-a rândul. Pe câteva dintre ele, dar și pe altele, Aurelia Matei…

  • ACOLO,  DIN SATE,  ȘI ALTE FRĂMÂNTĂRI,  SUB STREȘINI,  SUFLETE

    O poveste de casă

    -Cine crezi că a stat aici?  – întreb. -Cred că au trăit doi bătrâni. Până într-o zi când el a murit și a rămas ea. -Sau invers. -Da (…) -Dacă am fi fost noi, n-aș fi vrut să mai trăiesc doar eu, fără tine. Adică așa, după o viață întreagă… pentru ce?” Într-o căsuță albastră cu prispă, dintr-un sat de munte, au locuit odată el și ea. Au muncit, au avut copii, și-au avut și oi. Timpul nu i-a iertat nici pe ei, dar au îmbătrânit liniștiți cu munții aproape și unul lângă altul. Copiii s-au dus care pe unde, așa că au rămas numai ei doi și oile. Cu…