• Femeia cu ia - Aurelia Matei
    ACOLO,  DIN SATE,  SUFLETE

    Femeia cu ia – Aurelia Matei

    Cu mult înainte de măritiș, fetele tinere își coseau pe ascuns rochiile pe care aveau să le poarte în ziua nunții. Cu acul și cu lumânarea, brodau nopți întregi mărgele, flori și alte modele mărunte în culori tradiționale, pe iile țesute tot de ele, la război. În ziua cea mare, îmbrăcau cea mai frumoasă dintre cămăși – cea pe care nimeni nu o văzuse niciodată. O parte din iile muncite pe furiș cu atâta drag și răbdare, au rămas nepurtate când viitorii lor bărbați s-au înrolat în război. Cămășile femeiești nepurtate au fost distruse, aruncate și disprețuite ani de-a rândul. Pe câteva dintre ele, dar și pe altele, Aurelia Matei…

  • Cules de musetel
    ACOLO,  DIN SATE

    După mușețel.

    Se întâmpla pe vremea când ceaiurile nu stăteau pe rafturi și în pliculețe, ci pe marginea drumului. Atunci, în diminețile alea din vacanța mare, când oricum nu era nimic de făcut, agățam de încheietura mâinii stângi o pungă mică, în timp ce din două degete de la dreapta făceam un fel de foarfecă – cât să cuprind partea de sub floare. Împingeam ușor în sus și floarea mică de mușețel cădea în pungă. O dată, de două, de o sută de ori, până ce punguța începea să atârne. După ce fiecare își aduna mușețelul din curte și din fața porții, porneam câte 3-4 copii pe margini de drum, căutând buchetul…

  • Mesteri populari
    DIN SATE,  SUB STREȘINI,  SUFLETE

    Din nou în Vlădești

    Nu ți-au plăcut niciodată merele până când n-ai dat, undeva, la o margine de sat peste câțiva meri bătrâni, care nu mai au nimic pe ei în afară de câteva fructe roșii în vârf. Și atunci, mai tare ca oricând, ai vrea să muști dintr-unul și apuci de pomul neclintit să-l scuturi. Când într-un târziu se lovește de pământ un măr, parcă-i trimis din cer, de Eva sau Albă ca Zăpada. La fel e și cu oamenii. Cu cât sunt mai greu de găsit, mai vechi și mai rari, cu atât sunt mai valoroși și au o frumusețe aparte care te face să te întorci la ei. Ca merii din…

  • ACOLO,  DIN SATE,  ȘI ALTE FRĂMÂNTĂRI,  SUB STREȘINI,  SUFLETE

    O poveste de casă

    -Cine crezi că a stat aici?  – întreb. -Cred că au trăit doi bătrâni. Până într-o zi când el a murit și a rămas ea. -Sau invers. -Da (…) -Dacă am fi fost noi, n-aș fi vrut să mai trăiesc doar eu, fără tine. Adică așa, după o viață întreagă… pentru ce?” Într-o căsuță albastră cu prispă, dintr-un sat de munte, au locuit odată el și ea. Au muncit, au avut copii, și-au avut și oi. Timpul nu i-a iertat nici pe ei, dar au îmbătrânit liniștiți cu munții aproape și unul lângă altul. Copiii s-au dus care pe unde, așa că au rămas numai ei doi și oile. Cu…

  • DIN SATE,  ȘI ALTE FRĂMÂNTĂRI

    Furci, plastic și all-inclusive

    Am cunoscut și am auzit de meșteri care, de ani de zile, fac același lucru cu aceeași îndârjire și bucurie chiar dacă munca lor nu mai e atât de prețuită. Țesători, tăbăcări, fierari, sculptori în lemn și alți meșteșugari pe care aproape că nu-i mai caută nimeni. În 2015 am întâlnit în Breb (Maramureș) un om care încă mai făcea furci și greble din lemn. Simple, suple, lucrate cu migală și bătături, numai bune pentru căpițe sau claie de fân (și e clar că noi avem cele mai faine capițe din lume). Meșteșugul lui a fost răpus de un alt meșteșug  când furcile din lemn au fost înlocuite cu cele…